Valoarea unui blog stă în zâmbetele celui care citeşte

Scafandrul şi fluturele

Dacă ai avea un număr limitat de cuvinte şi ar trebui să spui o poveste, să iţi expui o întâmplare, să te prezinţi cum ai face-o?
Mie îmi place să vorbesc din abundenţa şi asta o fac de când “şchioapa” era unitatea de măsura care îmi determina înălţimea, iar tot atunci mama mea s-a jucat cu imaginaţia-mi şi mi-a spus: ”Ioana, fiecare om are un sac de cuvinte pâna la sfârşitul vieţii.Dacă tu le termini de acum, o să ajungi să nu mai poţi vorbi din lipsă de cuvinte.”

Poveste frumoasă, de altfel, care nu a reuşit să imi schimbe viaţa ci doar imaginaţia, in care zburdau diverse gânduri:
“Oare cum o fi, să vrei să bucuri prin prospeţimea gândurilor tale feţe triste şi să nu poţi?
Oare cum o fi să vrei sa iţi exprimi sentimentele calde pentru un prieten şi ele să nu poată vedea lumina logosului?
Oare cum o fi să vrei să rosteşti un “te iubesc” sincer, iar el să se poticneasca la ieşire?

Si toate acestea la propriu.

La câţiva ani distanţa, întamplarea a făcut ca aceste întrebări să îşi contureze un posibil răspuns printr-o carte ce şi-a găsit sălaş în biblioteca mea.
Astfel am descoperit personajul, de altfel, real, Jean-Dominique Bauby, redactor-şef al revistei de modă, Elle, care era un bărbat seducător. Era în floarea vârstei, avea grijă de sănătate şi aspectul său, până cănd brusc a suferit de un accident vascular cerebral nedrept ca şi soarta însăşi. De fapt, el l-a considerat un semn din partea destinului. Îşi trăise viaţa de jurnalist cu o pasiune frenetică şi nu evaluase niciodată lucrul cu adevărat esenţial. Copiii săi.
In urma accidentului, ramane condamnat la tăcere şi ţintuit în scaunul pe rotile, comunicând numai cu ochii.
Prima parte a cartii este relatată la persoana întâi. Fiindu-i recitit alfabetul şi clipind doar cu pleoapa ochiului stâng, Jean-Dominique Bauby poate să comunice cu cei din jur şi să “scrie” cartea “Scafandru şi fluturele”.
“Primul meu cuvânt este “eu”. Încep cu mine însumi.” Folosind această tehnică, el reuşeşte să iasă din el însuşi, să evadeze din “clopotul” lui de scafandru, să se ridice de sub ape. Poate să cutreiere prin lume, să schimbe cursul timpului, să ajungă la un public larg. Să devina el însuşi un fluture, în ciuda limitării sale fizice!

O poveste minunată, ce te face să preţuieşti fiecare cuvânt, fiecare silabă, şi să iţi doreşti să le foloseşti doar cu intenţia de a aduce zâmbete în priviri şi bucurii în suflete.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: