Valoarea unui blog stă în zâmbetele celui care citeşte

Mi se face dor….

Şi a venit şi ziua când a plecat fără mine, după ce i-am amestecat cu drag tricourile în bagaj. Asta pentru că nu-i pot amesteca cu drag în cafea.

Dar nu m-am întristat, am ştiut de la inceput că dorul nu are ore lucrătoare.Vine şi ziua şi noaptea.

Mi se face dor când mergem fiecare separat la raftul preferat din librărie. Deşi mă bucură când aflu lucruri noi de la el.

Mi se face dor cănd dansăm despărţiţi. Desi savurez din plin apoi întâlnirea braţelor lui.

Mi se face dor când găteste. Desi ştiu că au fost plămădite cu gândul la mine.

Mi se face dor  când visează …fără mine.

Mi se face dor când e cu ochii închisi, iar gândurile-i aparţin.

Mi se face dor când se urcă în avion, deşi ştiu că se va întoarce.

Mi se face dor când scrie desi poate  o să regăsesc în scrierile lui fragmente din NOI.

Dar sunt doruri dulci, care aproape că imi plac şi cred că aş vrea să îmi mai fie dor mulţi ani de acum înainte.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: