Valoarea unui blog stă în zâmbetele celui care citeşte

Astăzi m-am trezit cu poftă să ascult poveşti şi nu cele ale lui Ispirescu care alimentează utopii şi fantasme, ci cele de viaţă.

Cum ar fi străbunica colegului meu care tocmai a împlinit frumoasa vârstă de 100 de ani,  la aniversarea căreia a venit în vizită elevul dânsei de 81 de ani.

Doamna cea simpatică de vârsta a treia, care alerga astăzi de dimineaţă în parc şi de fiecare dată când ne intersectam privirile îmi zâmbea ca şi cum eram amândouă complice la o ghiduşie.

Povestea de iubire a unor prieteni care a început la Poliţie. Dupa ce s-au ciocnit la o intersecţie când fata a aflat ca nu s-au inventat maşinile care să reacţioneze la onomatopee, ci la frâna de mână şi volan. Iar de atunci au trecut 4 ani şi 2 ani de cand îşi poartă verighetele.

Sau chiar povestea unui cuplu de 65 ani, care a fost întrebat de un reporter: cum aţi reusit să stati împreună atâta timp? Femeia a răspuns: Ne-am născut şi am trăit într-o perioadă în care daca ceva se strica se repara, nu se arunca.

Astăzi  m-am hotarat sa mă întorc la cismarul meu, chiar daca  ultima dată când m-a văzut mi-a zis să nu mai merg la el, la croitoreasa  mea de încredere, chiar dacă o cunosc doar de 6 luni, pentru a – mi modifica o rochie prea lungă si de ce nu la omul care aş vrea să înţeleagă ca  atunci cand mergi la culcare la graniţa dintre gândire şi simţire, nu-ţi cere nimeni paşaport.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tag Cloud

%d bloggers like this: