Valoarea unui blog stă în zâmbetele celui care citeşte

Archive for the ‘suflet’ Category

Puterea cuvintelor

Dacă am pune un bănuț de-o parte de fiecare dată când întrebăm “ce faci” într-o lună, am putea spune că tocmai ne-am făcut singuri fondul de pensii pilonul 3.

Intrebăm fad, făra să așteptăm neapărat un răspuns sau un răspuns sincer de la interlocutorul nostru, cum ar fi: ” astazi mă simt mai neîmplinit ca niciodată de evoluția mea pe acest pământ și de soarta avionului supersonic”

Poate pâna să ne răspunda, noi deja începem să povestim cum am fi vrut noi să participăm la maratonul din Sahara, dar acum de frica  incidentelor din Maroc am renunțat. Dar poate o sa alegem o aventura în Thailanda . Și tot continuăm să vorbim despre noi și planurile noastre mărețe.

Eu, una, aș propune înlocuirea expresiei“ce faci?” cu “tu cum ești? ”.

Chiar cred ca e o întrebare sinceră și că interlocutorul tău vrea să audă cum esti, dacă ești bine, dacă îmbini armonios cele 2 emisfere, dacă planurile tale prind viață, dacă iubești etc.

Se uită în ochii tai, empatizează cu tine și e dispus să te asculte, nu contează dacă sunt fleacuri sau realități tulburătoare.

Dar, totuși, ce ne împiedică să facem asta mai des? Cred că multiple răspunsuri am putea găsi și cu toatea astea întrebarea sa rămână dechisă:

Uităm să dăruim. De la minute de atenție, la empatie, sentimente, toleranță.

Sau nu avem exercițiul dăruirii de sine.

Suntem învățați din ce în ce mai des să ne iubim pe noi înainte de toate, să ne urmărim propria împlinire și propriile dorințe, iar  pe acest drum transformăm sentimentele în accesorii.

Uităm să ne mai gândim cum să îl ajutăm pe celălalt, cum să îi venim în întâmpinare, cum să îi facem o bucurie, cum să îl scutim de un efort, cum să îl facem să zâmbească.

Uităm să iubim, de fapt. Iubirea înseamnă foarte multe gesturi, iar de multe ori intențiile și gândurile în sine nu au nicio valoare în absența lor.

Pâna la urmă și dăruirea e un exercițiu, iar ca orice exercițiu cere antrenament. Dar avantajul lui este că  ne putem apuca de el la orice vârstă, când vrem să dăruim izbucnesc în noi resurse de energie de care habar nu aveam până atunci.

In final, vă las cu un video care surprinde atât de bine puterea cuvintelor si cu întrebarea “Tu cum ești astăzi?”

 

Advertisements

Starbuck sau cum să pui suflet în ceea ce faci

Nu știu cum se face, dar de ceva timp de când am văzut un film, am rămas cu un mesaj în care cred și pe care mi-l repet de câte ori am ocazia:

“Chiar şi cele mai reuşite căsnicii au momentele lor dificile. Atât de dificile, încât eşti tentat să renunţi. Dar n-o face. Rezistă. Căci va veni un alt moment, când veţi privi în urmă şi totul va părea ca un preludiu la ceva mai profund decât ai visat vreodată.”

Ei bine, eu nu voi vorbi despre căsnicii reușite, nu că nu mi-ar plăcea 🙂 , ci pentru ca n-aș ști ce să zic sau nu ma recomandă experiența.

In cazul de față, aș vrea să inlocuiesc cuvântul “căsnicii” cu “afaceri” si să vă dau ca exemplu Starbucks.

Howard Schultz, the Chairman and Ceo of Starbucks, povestește în cartea “Pour your heart into it” despre începuturile Starbucks și momentele dificile prin care a trecut.

643999_10151193741113057_880237365_n

E o carte pe care o recomand, din suflet, oricui, fan sau non fan Starbucks, antreprenor sau nu.

După cum mărturisea chiar Howard, cheia succesului în aceasta minunată călatorie este pasiunea și consecventa.

Starbucks nu a fost încă de la inceput o poveste magică, în care fiecare lucru și-a găsit locul. Au fost o mulțime de începuturi false și refuzuri la inceput, dar Schultz este un etern optimist care a folosit refuzurile pe post de combustibil pentru a merge mai departe.

Starbucks era doar un mic retailer in Seattle unde se vindea doar cafeaua nepreparată. Americanii erau obisnuiti doar cu cafeaua clasică americană care era băuta doar pentru pentru scopul ei funcțional și nu avea nici un beneficiu emoțional.

Astfel, Starbucks multă vreme a dus un intens proces de educare, care în final s-a concretizat in fidelizarea clienților

“You don’t give  the customers what they ask for. If you offer them something they’re not accustomed to, something so far superior that it takes a while to develop their palates, you can create a sense of discovery and excitement and loyalty that will bond them to you.It may take longer, but if you have a great product, you can educate your customers to like it rather than kowtowing to mass market appeal”

Investiția inițială în Starbucks a fost de 1.400.000 $ , sumă care a putut fi strânsă prin contribuția mai multor investitori. Această investiție a fost un mare compromis pentru Schultz care deținea mai puțin din 50% din pachetul de acțiuni, dar care nu l-a împiedicat să gândeasca așa:

“I believe that the best way for an entrepreneur to maintain control is by performing well and pleasing shareholders, even if his or her stake is below 50 percent.That risk is far preferable to the danger of heavy debt, which can limit the possibilities for future growth and innovation”

Știe că performanța o poate realiza doar alături de niște angajați motivați care să simtă valoarea muncii lor pentru companie, iar in relația cu ei se ghidează pe următoarele principii:

1.Speak from your heart

2.Put yourself in their shoes

3.Share the Big Dream with them

Ați putea zice că sunt principiile fiecărui antreprenor american care dorește să își motiveze mai mult angajații, dar Starbuck le confirmă prin pachetul de acțiuni și beneficii pe care le oferă fiecărui angajat, astfel fiecare simte ca deține o parte din firma pentru care lucrează.

Schultz îi place să zicăȘ

“I wanted to win the race. But I also wanted to make sure that when we got to the finish line, no one was left behind. If a small group of white-collar managers and shareholders won at the expense of employees, that wouldn’t be a victory at all. We had to be in a position where we all reached the tape together”

Starbucks nu e doar o cafenea, ci oferă o mulțime de beneficii emoționale care l-au făcut să fie unul dintre cele mai iubite branduri actuale.

A taste of romance

An affordable luxury

An oasis

Casual social interaction

Cartea este un studiu de caz excelent în “leadership with heart”, iar definitia succesului in opinia lui Schultz esteȘ

Success should not be measured in dollars: It’s about how you conduct the journey, and how big your heart is at the end of it……One person can do only so much. But if he gathers a company of people around him who are committed to the same goals, if he galvanizes them and inspires them and taps into their inner drive, they can perform miracles together. It takes courage.”

Concluzia este că: se poate conduce o companie cu inima în loc de cap, dacă vă îndoiți de asta doar opriți-vă într-un Starbuck sau citiți această carte

Black Friday, reducere 100%!

De vei străbate în lung şi în lat internetul, o aşa reducere nu vei găsi!

Dar eu, cu drag, îţi spun încă de  acum dacă ai poposit aici sperând ca e o reducere la electrice, electrocasnice, device-uri IT sau telefoane, nu eşti în locul potrivit!

Eu iti prezint ceva ce îţi va aduce emoţie în suflet, bucurie că este, nostalgie că a fost. Toate cu 100 % reducere! Nu degeaba se spune ca cele mai frumoase lucruri în viaţa sunt gratis.

Despre ce e vorba?

Nişte oameni frumoşi de la Foto Union, Dacia Plant şi Asociatia ROI vă invită la o sesiune de fotografie publică dedicată copiilor.

Cine poate participa?

Poate să fie oricine, copil să fie şi să aibă vârsta intre 4-14 ani.

Unde şi când?

În acest weekend, pe 24 şi 25 noiembrie, pe bld Schitu Măgureanu la nr 45 .

De se vor plictisi o mulţime de alte surprize frumoase îi aşteaptă: ateliere de spus poveşti, ateliere pentru părinţi şi cadouri din noua gama de produse Îngeraş de la Dacia Plant, spaţii de joacă, dar şi o carte – Îngerașul venit din soare -care va fi oferită cadou copiilor.

La toate acestea participarea este gratuită.

Important! Voi veniţi cu veselia la purtător, de celelalte lucruri frumoase se ocupa organizatorii.

Am fost în America

…..de 2 ori şi de fiecare dată dupa un uragan.

Prima oară a fost Katrina şi apoi Sandy.

Un cârcotaş ar zice că viitorul uragan ar putea purta plin de demnitate  numele de Ioana. Ca doar ştiti cu toti de ce se zice că uraganele au în general nume de femei 🙂

Sau un alt cârcotaş plin de întelepciune ar zice că prietenii mei americani vor şti, cu sigurantă, când va fi urmatorul uragan.

Eu am simţit doar că am făcut parte dintr-un nou început după un dezastru şi care mi-a oferit un bagaj mai consistent şi  o înţelepciune asimilată, nu doar răsfoită.

Dupa ambele uragane am întâlnit figuri care mi-au trezit fluturaşii din amorţire, care au născut sentimente despre care doar citisem până atunci.

Frica în acea perioadă  este mai intensă, greu de ascuns, reprimat si mascat. Capată diverse forme, se traduce prin simptome care mai de care mai greu de trecut cu vederea.

Si pentru ca nu ştiu cum să gestionez aceste stări în general, am simţit că este un moment bun pentru a exersa iertarea, ca mijloc de eliberare şi vindecare, acceptarea a ceea ce este, detaşarea , pentru a putea cunoaşte cine sunt.

Asadar, dragii mei, trag eu concluzia valoroasă nu ar fi  putin pueril să mă sperii de o marţi 13, într-o zi friguroasă de noiembrie dupa 2 uragane?

Tag Cloud

%d bloggers like this: