Valoarea unui blog stă în zâmbetele celui care citeşte

Archive for the ‘teatru’ Category

Zaruri si carti – intre parodie si adevar

“Zaruri si carti” este o comedie  ce surprinde relatia dintre doua personaje: un angajat imbecil si optimist si un sef mic imposibil.

“Tu si cu logica ta aveti nevoie de ingrijire medicala”

O piesa cu mare accent pe expresivitate si comicul limbajului dintre 2 oameni.

Seful, care are senzatia ca toti cei care lucreaza pentru el au un loc binemeritat undeva sub talpa pantofului, este jucat si regizat de Florin Piersic Jr, iar angajatul servil, umil este interpretat de Petre Fumuru.

Replicile sunt amuzante si pe alocuri dure si te fac sa crezi ca o relatie intre sef-angajat poate ajunge uneori in zone periculoase.

Mai departe

zaruri si carti

Advertisements

Doi pe o banca – Intre minciuna si adevar

“Doi pe o banca” este o poveste cu un barbat si o femeie care se intalnesc intr-o seara oarecare, intr-un parc oarecare, si, trecand de la ras la plans, de la minciuna la adevar, emotioneaza publicul cu iubirea lor ratata, analizand suferinta, singuratatea, iubirea pierduta si alte astfel de teme.

“Mi se spune Piulita. Are nevoie de mine doar cand e vorba de aprovizionare sau reparat ceva.”

Piesa de teatru debuteaza cu Florin Zamfirescu, in rolul personajului masculin, caruia ii place sa joace rolul de Don Juan. Doar ca el nu stie ca femeia e cucerita cu mult inainte, nu datorita farmecului lui, ci din cauza vulnerabilitatii proprii.

Actiunea se intampla intr-un parc oarecare, pe o banca de lemn, unde vom surprinde o mica drama. Este drama unui cuplu trecut de prima tinerete, ce se vaneaza timp de o ora si jumatate. Fiecare priveste viata dintr-o miopie afectiva si isi doreste de la celalalt ceva care sa ii faca lui bine. El isi doreste o aventura, ca multe altele avute pana acum. Ea e femeia care vrea o casatorie, cand foarte nesigura pe ea, cand hotarata, cand misterioasa, cand prea deschisa. O contradictie de femeie, care ar face toate eforturile sa il transforme intr-un sot. El, casatorit, mai multe

2 pe o banca

Niste fete – intre dragoste si tradare

Daca pentru un moment titlul piesei iti sugereaza ca  ar surprinde viata unor femei, s-ar putea sa te inseli. Actiunea este mult mai surprinzatoare, cu un final mult mai neaspteptat.

“Tu alegi, chestie care nu a fost niciodata punctul tau forte” 

Caci piesa este despre o alegere, alegerea unui tanar (pseudoscriitor)  care isi invita cinci foste iubite  din toate colturile tarii intr-o camera de hotel, ca sa-si lamureasca trecutul si pasiunea pentru ele.

De ce? Pentru ca isi doreste sa se casatoreasca cu sufletul impacat.

Intalnirile cu pricina dezgroapa amintiri, care dezvaluie o multime de nemultumiri, discutii, conflicte.

Prima fata este familista convinsa, pe care a parasit-o acum 15 ani, dupa ce au terminat liceul cu pretextul ca isi dorea lucruri mari pentru el, iar ea era “genul de fata care dintr-o privire ii poti vedea tot viitorul”. Urmeaza artista continuarea

Ce ne spunem când nu ne vorbim

Chris Simion, regizoarea acestui spectacol ne-a zis la începutul spectacolului: “Dacă vă place, vă rog ,să dati mai departe fluturaşul cu descrierea piesei alături de recomandarea voastră”
Eu nu voi face asta, în schimb am decis să fac mai mult şi să scriu un articol pe blog.

Ce este “Ce ne spunem cand nu ne vorbim?” In afară de un mesaj reuşit, parcă rupt din condeiul unui copywriter.

Este o comedie despre nesfârşitul conflict dintre raţiune şi inima. 6 acte şi 6 cupluri, toate în aceeaşi situaţie: descoperirea faptului că unul dintre parteneri înşala.

Nu ştiu căt de reală este proporţia, dar în piesă din 6 cupluri, 4 sunt bărbaţi care însala. Oare o fi adevarat?
Situaţiile sunt oarecum clasice şi încărcate cu replici spumoase pe alocuri:

“Cu cine ai vorbit la telefon?

“Cu nimeni” spuse el

“Cum cu nimeni când eu am auzit când i-ai zis şefa inimii mele?”

“Era mama”-zise el

“Şi de cand îi spui tu lu’ măta şefa inimii mele”-ea

“Uite care e problema: cred că vrei să ne certăm! Ce-ai? Ai înnebunit? “-el, evident

Ce reiese din asta? Că bărbatii nu insala, ci femeile sunt nebune şi îşi îmaginează tot felul de şcenarii. Şcenarii dramatice pornind de la mesaje total inofensive:) găsite in telefonul lui, care conţin cuvinte ca “dragostea mea”, “ce minunat a fost aseară”, “mi-e dor de tine”

Mie însă, cel mai interesant mi s-a parut rolul păpuşii ca narator care condimenta cu replicile cele mai potrivite :
“Când doi oameni nu se mai înţeleg, trebuie doar să accepte că sunt în relaţia nepotrivită”

sau

“Cei mai mulţi dintre noi sunt nişte persoane extraordinare, dar nu atunci când facem noi cuplu cu ele”

Dar replica care a încununat spectacolul, a fost cea de final a lui Cristi Iacob:

“Odată am întrebat-o pe mama de ce avem doar o singură bătaie de inimă. Iar ea mi-a zis: “Pentru a lăsa loc pauzelor dintre bătăi”. Atunci eu i-am răspuns:”De ce avem nevoie de pauze”
Iar ea calmă mi-a spus: “Avem nevoie de pauze ca mai tarziu să vină cineva să le umple”

Concluzia piesei:atunci când nu ne vorbim alegem să minţim prin tăcere.

Dar nu vă lăsaţi influenţaţi de concluzia mea, ci creaţi-vă una proprie, dând fuguţa şi voi la piesă

“Micul Prinţ” din noi

Intr-o zi demult am citit “Micul Print” fără să realizez atunci ce emoţii imi curgeau în suflet, izvorâte dintr-o carte atît de simplă.
Aseara emoţiile acestea au prins din nou viaţa si chiar s-au mărit, ajutate fiind de un decor multimedia şi de un copil (Alexandru China Birta) cu ochii sinceri şi expresivi .
In drum spre teatru, am fost întrebată de către o colega “Mergi la o piesă pentru copii?” Nu, nu e o piesă pentru copii (sau doar pentru copii), este o piesa şi pentru adulţi.
Singura cerinţă este să “iţi pregatesti inima, să te dezbraci de “haina” de adult, să laşi loc mesajelor curate pe care le transmite, fără să mai treci prin mintea ta întortocheată nişte adevăruri simple pe care ai uitat să le trăiesti.
Descoperi alături de Micul Prinţ cât de ciudaţi suntem noi oamenii mari, cât de mare este dorinţa de a conduce, de a fi admiraţi, de a poseda, de a ne lăsa dominaţi de ego.
Fiecare dintre noi se poate regăsi uşor în unul dintre personaje: regele care stăpâneşte totul si nimic, omul de afaceri care îşi numără bogăţia de stele, nemaiavând timp de nimic altceva, sau poate geograful care nu îşi trăieşte pasiunea decât prin ochii celorlalţi.
Dupa ce călătoreşti alături de Micul Prinţ şi te detaşezi de prejudecăţile de adult, vei fii pregătit pentru prietenie si dragoste, iar mesajul pe care îl transmite vulpea ”nu poţi vedea bine decăt cu inima.Esenţialul e invizibil pentru ochi” iţi va fi adevărul propriu.
Asa că, vă doresc să poposiţi şi voi la “Micul Prinţ” la teatru Odeon, unde puteţi deveni măcar pentru scurt timp copii sau voi înşivă Micul Prinţ.

Tag Cloud

%d bloggers like this: