Valoarea unui blog stă în zâmbetele celui care citeşte

Posts tagged ‘scrisoare catre fiica mea’

Scrisoare către fiica mea

Fetița mea,

Acum e noapte, noaptea de după Paște. Dupa o zi agitată înconjurată de oameni, mi-am luat un răgaz în care să  îți scriu, în care să mă deschid și să îți povestesc cum a inceput totul, să îti spun pe indetelete despre temerile mele, oamenii pe care i-am intalnit în această călătorie.

A inceput în 2011 într-o joacă de copii, cu invitați și degustari. Cu zâmbete și glume, cu imbolduri date la momentul potrivit.

Timpul a trecut, iar lucrurile nu s-au oprit în acea după-amiază de sâmbătă. Oamenii din jurul meu, prietenii dragi, rudele, cunoscuții și chiar necunoscuții au construit ceea ce e acum.

Aș putea povesti despre prima încurajare, despre prima comandă oficială, de emoția primului feedback, de prima apariție într-o revistă de business, de prima discuție cu un englez despre acest lucru.

Și dacă mă intrebi pe mine, cred că această discuție a fost unul dintre momentele importante, momentul ăla in care a trebuit să vorbesc despre visul meu în termini practici și notiuni alambicate, în sume cu multe zerouri, în obiective foarte clare și masurabile, despre mine în, aproape, cel mai inalt vârf al unei organigrame.

Au fost nopți rătăcite, întrebări adresate oamenilor, cu multă pricepere în dotare, agitație și nervozitate, epuizare și  ignorarea oamenilor  prea dragi.

Evenimentele nu s-au desfășurat urmând un fir epic și cronologic previzibil și fidel unui tipar de happy end sau nu pentru momentul acela. Englezul s-a retras după ce mi-a dat elanul necesar “ să pornesc motoarele” , dar consider eu, că și-a adus mai mult contribuția decât dacă ar fi dat viață acelor sume de pe hârtie într-un cont bancar pe numele meu. Și nu sunt ipocrită când spun asta.

M-a făcut să iau în serios ce incepuse ca o joacă, să construiesc în fiecare zi ceva pentru visul meu, să fiu deschisă la fapte care puteau deveni, cu ușurință, confirmări că sunt pe drumul cel bun, să muncesc  mai cu spor, să renunț la lucruri care îmi aduceau mici plăceri, dar in acelasi timp mâncau o resursă importantă: timpul.

Dar nu vreau să scot în evidență noptile nedormite, zilele maratoniste sau serile epuizante în care puteam, în sfârșit , să dedic  timp visului după alte 8-9 ore dedicate unui job full time. Căci unui vis pe care vrei să îl construiești frumos nu îi dai tot timpul dintr-o dată, nu îl copleșesti, nu-l sufoci , ci îi dedici timp puțin câte puțin în fiecare zi fără să îl vezi ca pe un sacrificiu.

Draga mea, sper să întelegi cu adevărat ce am vrut să iti transmit și să înțelegi povestea din spatele visului.

Si ca să îți spun adevarul pâna la capat, aceasta scrisoare am compus-o și pentru mine să o recitesc de fiecare dată când piedicile par numeric mai puternice decât ușile deschise, când zambetul de pe buze și entuziasmul îmi este inlocuit de epuizare sau când oceanul de griji înghite cu lăcomie orice lac liniștit în care îmi place să înot .

Mai devreme sau mai târziu vei avea și tu mai multe vise, unele de care te vei vindeca în următoarea zi, altele care vor dura mai multe luni, iar altele mari de care nu te vei vindeca niciodată sau doar dupa ce consideri  ca ai epuizat orice posibilitate de materializare din cele cel puțin  1111.

In ultima categorie se regăseste ACUM Cheesecake Romania, proiectul  drag pe care îmi place să il descriu simplu ” Not a cheesecake business serving people, but a people business serving cheesecake”

In rest, tu vei știi mai bine ce și cum ai de făcut, iar acum vorbind serios s-ar putea ca sfaturile mele să fie puțin demodate peste 2 ani de zile când te vei naște, că tot m-am obișnuit să vorbesc în obiective cuantificabile 🙂

Advertisements

Tag Cloud

%d bloggers like this: