Amintiri din Praga

Cum e Praga?

La inceputul lunii decembrie am avut ocazia sa ajung pe meleaguri cehesti, mai exact in Praga.

De cum am ajuns, am crezut pentru moment ca am ajuns in Siberia si ca nu ma voi putea obisnui cu cele -11 grade, dar pentru a ma autoincuraja, am incercat sa recurg la un truc din matematica si sa introduc valoare in modul. Pentru moment m-am gandit cate pulovere pot lua pe mine, astfel incat sa mai pot apropia mainile de corp si cate pahare de vin si grog (bautura din rom si ceai) pot bea, astfel incat stabilitatea picioarelor mele  sa  nu  aiba de suferit.

Dupa ce m-am familiarizat cu acest aspect, aparent inconfortabil am plecat sa exploram Praga.

Sa spun ca Praga e un muzeu in aer liber, ca ochiul tau nu poate inregistra toate elementele care se imbina armonios in catedrale, muzee, turnuri, poduri, cafenele, targuri de Craciun si ca fotografiezi avid, in speranta ca alte lucruri le vei observa acasa, cu alte emotii si trairi.

Recomand ca Praga sa o parcurgeti pe jos, sa lasati metroul si autobuzul doar pentru drumul de venit si dus la aeroport sau alte situatii urgente.

Respirati , mirositi si memorati Praga prin toti porii si fiti siguri ca veti aminti de ea si peste o perioada lunga.

Dar sa va spun cam ce obiective recomand eu vizitati. Pentru inceput orice chiosc care are carnati. Da, eu am spus asta! Mi-am lasat la o parte principiile mancarii fara grasimi si m-am desfatat chiar de 2 ori din carnatii lor feluriti, care se asortau foarte bine la temperaturi negative.

Dupa ce  v-ati luat “combustibul” necesar , e timpul sa fixati tinte mai mari si anume: Castelul Praga  (cel mai mare din Europa), turnul Petrin  (e turnul Eiffel al lor) si Observatorul Astronomic.

Castelul Praga, resedinta fostilor regi si resedinta actuala a presedintelui.

Castelul Praga include catedrala St. Vitus, Biserica Sf. Gheorghe, o manastire si alte cateva palate mai mici, gradini si turnuri de paza. Noi aici ne-am oprit asupra catedralei St.Vitus si asupra…muzeului de jucarii, cu pretextul ca unul dintre tovarasii mei trebuia sa cumpere pentru nepoata lui de 2 ani jucarii. Un simplu pretext, caci in locul ala ne-am dorit  cu totii sa mergem sa vedem jucarii din secolul 19 pana in prezent.

Pentru fotografii, ai rabdare pana la sfarsitul postului.

Dar cum lucrurile bune au un sfarsit, ca sa lase locul altora si mai bune, am parasit Castelul, ca sa ne indreptam spre turnul Petrin. Aici se poate ajunge cu funicularul si nu ala de carbuni (cum credeam euJ), sau pe jos, varianta adoptata de noi.

Cum seara se lasa si gerul ni se alatura, departe ni se mai parea, turnul cu pricina. Aici ajunsi am preferat sa nu luam liftul si sa ii urcam pe scari cei 60 de m ai sai, ceea ce a cam grabit formarea  turturilor la nas. Dar a meritat cand am poposit sus si am simtit cum turnul se legana, dar cum nu eram niste elefanti pe o panza de paianjen , n-am facut decat  sa gasim iara un motiv de ras cand ne ieseau pozele miscate.

Am coborat de acolo si ne-am indreptat spre oras pe o partie facuta ad-hoc de iubitorii sporturilor de iarna: opaistii (cei care foloseau copai) si pe alocuri si niste skiori .

Ne era frig si foame. Auzisem noi de un loc cu traditie si nu foarte scump: Savoy Café. Asa ca ne-am fixat scopul: sa intrebam de acest local, care stiam ca nu e foarte departe. Zis si facut, intrebam un tip care nu parea a fi bastinas, parea mai mult compatriot cu printul William.

Foarte amabili oamenii, doar sa vada o urma de incretire pe fruntea ta  cand iti explica cum sa ajungi la  o locatie, ca se si ofera sa te conduca pana la locul cu pricina. Asa s-a intamplat si cu omuletzul nostru, care dupa cum zicea chiar mergea in directia aia. Savoy Cafe s-a adaptat perfect la nevoile noastre de atunci si ne-am bucurat  si stomacurile  cu mancare traditionala…vieneza. Recomand localul, e vechi, dar reconditionat, astfel incat elementele vechi se intersecteaza foarte bine cu contemporanul si chiar poti avea norocul de un chelner care sa iti raspunda cu “pentru putin” la politicosul tau “thank you”.

Un alt “must see” dupa parerea mea e Observatorul Astronomic, unde ajuns acolo ai impresia ca esti implicat intr-o misiune Nasa si monitorizezi evenimentele din Univers. Da, e foarte educativ, iti explica la nivel micro evenimente care se intampla la nivel macro. Da si mi-am aflat si greutatea pe care as avea pe Jupiter, dar  nu ma intrebati, caci va contesta afirmatia de  mai sus ca nu sunt un elefant.

Daca esti femeie, esti iubitoare de pietre pretioase si semipretioase, asa ca te sfatuiesc sa iti rezervi cateva ore pentru a le petrece in Muzeul National, unde pietre adunate din toate colturile lumii chiar si din Romania) sunt gazduite aici. Dar in muzeu nu gasesti doar pietre, ci si putina antropologie, zoologie, ca asa ii sta bine omului sa stie putin din toate.

Ce am mai vizitat in Praga: putin Salvadar Dali, dar nu foarte comercial, multe turnuri, de unde puteam vedea centru vechi foarte bine, cateva catedrale atat in stil baroc cat si gotic, targuri de Craciun multe , (de care nu ma mai saturam) si am avut o tentativa de a vizita muzeul torturii, dar cand acestuia i s-a alaturat si termenul de comunism, am hotarat sa parasim locatia, gandindu-ne ca din asta avem si noi in Romania.

Dar pentru ca pot fi subiectiva, in ceea ce urmeaza o sa las sa vorbeasca pozele de la sine, iar eu voi retrai momentele musai in preajma unei cani de vin fiert .

This slideshow requires JavaScript.

Si o poza de grup, cu oamenii cu care am impartit frigul, dar si emotiile.